Publicat în Dana Pătraşcu

Mi-e milă de tine, român orb şi prost!


Mi-e milă de tine, român orb şi prost!
Tu nu vezi nimica? Nu-ţi e de ajuns?
Uitat-ai, se pare, ce vrei şi ce-ai fost,
Acum ieşi în stradă ca oaia la tuns!?!
.
Copiii, române, nu cresc doar cu apă!
Au cotă infimă, din care nu iei
O lună de zile cartofi, şi nici ceapă…
De ce n-ai curajul să ceri câţiva lei?

Tu ieşi pentru Gâdea, să-l pui preşedinte…

Şi pentru Băsescu ieşit-ai, cândva,
După ce minerii ţi-au scos câte-un dinte
Iar de la Antene, Ion ne rânjea.
.
Tu nu-ţi vezi bătrânii cum cerşesc prin piaţă?
Se hrănesc cu pâine şi apă… că-i post,
Şi-au muncit, române, au muncit o viaţă…
 Mi-e milă de tine, român orb şi prost!
 .
 Tu ieşi pentru Gâdea şi Badea, pe stradă,
Te cerţi şi te baţi, te înjuri, pentru ei,
Cei care-n curând, n-au cum să te vadă,
Tu eşti… lumea-a III-a, ei – Antena 3.

 

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un comentariu