Rugăciune

Într-un ocean de lacrimi inima mea domneşte,

Deşi, nu vreau să plâng, rostul nu-l mai găsesc,

Dumnezeu mi-e aproape, Dumnezeu mă iubeşte

Mă rog doar, să am dreptul din suflet să zâmbesc.

.

Mă voi ruga la Maica Prea Sfântă, să m-ajute,

Să-mi limpezească ochii, drumul anevoios

Ce-mi este dat să-ntâmpin, udat de lacrimi multe,

Mă rog la Dumnezeu şi la Isus Hristos!

.

Îmi cer umil iertare, ca orice păcătos,
Sunt fiul Tău, mă iartă pentru fapte sau gând
Şi-ajută-mă Tu, Doamne să dăruiesc frumos
Picături de iubire, din lacrimi şi cuvânt!

Nu eşti printre străini!

.

E-atât de gri în lume şi-atât de mohorât

Şi totuşi, lângă tine greul a dispărut.

De mult s-a dus culoarea pestriţă-n curcubeu

Dar, tu o ai în suflet, va lumina mereu.

.

Am braţele deschise şi vocea-mi tremurândă,

În ochi tăi ca frunza, soarta mi-e mult mai blândă,
Viaţa m-a dus pe creşte şi-n hău m-a aruncat
Dar, cu a ta iubire totul s-a luminat.

.

În ochii mei priveşte, ca-n prima zi, iubire!
În suflet mă citeşte, nu vei găsi safire!
Nici laude de vulpe râvnind după ciorchini,
Vei găsi doar iubire, nu eşti printre străini!

.

Priveşte către stele, priveşte către cer,
Trăim iubirea pură, nu e niciun mister,
Dumnezeu ştie calea mai bine decât noi,
El e mereu cu mine, va fi cu amândoi!

.

Bogăţie

 

N-am palate moştenite,
N-am aur, pomi fructiferi,
Am doar sentimente sfinte
Şi-amintirile de ieri.

Nu am trup de balerină,
Adorabil chip de zână
Dar, am în piept o inimă
Mică, o cuprinzi în mână.

N-am în casă stupi de-albine,
Să-mi aducă mierea lor,
Să ung versul meu în rime
Plin de dragoste şi dor.

N-am pretenţii de crăiasă,
N-am averi, decât în cer,
Ce-i pe mine… e şi-n casă
Iar, eu nu-s un temnicer.

Nici măcar gândul nu-mi şade
Pe vreun scaun tolănit,
E mereu plecat departe,
Dus… după al meu iubit.

Viaţa este mult prea scurtă,

S-o trăiesc oricum, n-am timp,
Inima-mi mereu importă
Al iubirii anotimp.

N-am un suflet de paiaţă,
Cu iubire mă-întregesc,
Sunt bogată-n astă viaţă,
Bogată fiindcă iubesc.

 

Doar puterea

De-aş putea să mă ascund

Precum frunza printre crengi,

În gândul cel mai profund,

Să scriu, să nu mă înţelegi…

 .

De-aş putea să zbor spre norii

Pe care doar tu mi-i dai

Când îţi privesc ochişorii

Verzi, ca stelele de mai…

 .

De-aş putea numai odată

Din furtuni să te răpesc

Cu dragostea mea curată,

Demonstrând cât te iubesc…

.
Dacă ţi-aş aşterne-n palmă

Sufletul meu dezbrăcat,

Să-ţi redau lumina calmă

În care m-ai creionat…

.

Să-mi vezi braţele deschise

Ce te-aşteaptă-n orice clipă,

Să urcăm precum în vise,

Două suflete pe-o aripă.

 .

Noi putem să lungim viaţa

Asta scurtă şi fragilă,

Reclădindu-i dimineaţa

Doar cu dragoste sublimă.

 .

Schimbul de noapte

De-ai putea, măcar o clipă

Cu-ochii mei să te priveşti,

Să faci, cum fac eu, risipă

De lacrimi, când te hrăneşti

Cu picături din trecut,

Zi de zi, seară de seară

Ca şi cum ai perceput

Dragostea, întâia oară,

De-ai putea, măcar o noapte

Să vezi luna argintie

Cum se stinge-n foc de moarte,

Cât de tristă poa’ să fie,

Să-i simţi razele-îngheţate
Printre stelele pustii,
De-ai putea măcar o noapte

Să îmi foloseşti ochii…

De-ai putea, o zi măcar,
Să-mi iei ochii la purtare,
Cel puţin în buzunar,
Să vezi cât de mult te doare…
Să-mi iei neliniştea-n palme
Să o duci cu tine-n munţi,
Să implori nopţile calme,
Doar o clipă să mă-asculţi…

Ca o lacrimă

Ca o lacrimă plăpândă

Curg în noapte printre ramuri,

Vulpi bătrâne stau la pândă

Să-mi prindă sufletu-n hamuri

.

Din plinul fiinţei mele

Le dau slova aurită

Smulsă-n noapte dintre stele

Cu iubire garnisită.

.

Ca o lacrimă fierbinte

Curg, topindu-mă mereu,

Luna-ar vrea să mă alinte

Dar, nu are glasul tău.

.

Presar dragostea pe lume

Zămislind-o din cuvânt

Până voi putea a spune:

E iubire pe pământ!

.

Prevedere

Printre stropii reci de ploaie,

Mi-am trimis gândul s-adune,

Lacrimile mai greoaie

Ce s-au rătăcit prin lume.

 .

I-am pus în tolbă iubirea

Să-l ferească de ispite,

Să-i desluşească menirea

De sub genele-arcuite.

 .

I-am întemniţat durerea

Într-o peşteră hidoasă

Şi i-am estompat căderea

Peste clipa dureroasă.

 .

I-am turnat apă din ochii

Care-ţi căutau privirea,

Plini de lacrimi şi de aşchii,

Să-ţi dăruiască iubirea.

 .

Iubirea, floarea pe care

N-o mai udă decât cerul,

Lacrimile mele-amare

Prevăzându-i efemerul.

 .

Iubirea ce clocoteşte

Adânc în a mea fiinţă,

Glasul tău o îndulceşte

Salvând-o de suferinţă.

 .

Iubirea, ce strigă-n noapte

Smulgând stelele livide

De pe-un cer ce stă să-înnoade

Sufletu-mi ce se divide.

 .

Versu-n pagini încolţeşte

Hrănind iar floarea din glastră,

Gându-mi zboară nebuneşte

Sus, pe culmea cea albastră.