Sufletul să-mi odihnesc


De-aş găsi un loc sub soare
Sufletul să-mi odihnesc,
Cerului să-i cer iertare
Pentru tot ce îndrăznesc…

Să mă reazem de-o tulpină
De salcie despletită,
Să-i dezvălui, în surdină,
Durerea încremenită…

Ramurilor alungite,
Spre râu, să le cânt de dor,
Lacrimile neoprite
Să se-adune-ntr-un izvor.

Să-mi pun capul pe-o crenguţă,
Firul ierbii să-l hrănesc
Cu inima mea desculţă,
Sufletul să-mi odihnesc.

Sub o salcie pletoasă
Să-mi pun clipa aşternut,
Să mă simt şi eu acasă
Cel puţin pentr-un minut.

Verdele tău


E-aşa de bine-n palma ta,
E-aşa de cald şi de pufos,
Parcă-s pe-o aripă de stea
Sub cerul blând şi luminos.

Verdele tău îmi dă splendoare,
La al tău piept mă odihnesc,
Nicio secundă nu mă doare
Din ziua-n care-n te iubesc.

E-aşa de colorat şi clar
Simt că plutesc cu tot cu vers,
Că numai trăiesc în zadar,
Am ţelul meu în univers.

Verdele tău îmi dă putere
Tot ce-i mai greu să depășesc,
Să uit de spini şi de durere
Din clipa-n care te iubesc!

Fără cuvinte


Mă gândeam să-ţi spun în şoaptă
Că mi-e dor de gura ta,
Am tăcut, am fost nedreaptă
Crezând că vei riposta…

Am simţit că-n astă lume
Visele nu s-au sfârşit,
Că numai al tău prenume
Pot rosti… la infinit.

Mă gândeam să-ţi spun că zorii
S-au înseninat de când
N-au de ce să plângă norii
Fiindcă te păstrez în gând.

Am simţit că-n noaptea crudă
Doar tu mă poţi alina,
Universul vreau s-audă
Cum îmi bate inima.

Mă gândeam să-ţi tălmăcesc
Fără noimă, o poveste,
Să-ţi îndrug vreun mit regesc
Cu a fost dar, numai este.

Am simţit că al tău glas
Mă va face să vibrez,
De aceea ceas de ceas
Te-ascult, să mă-nviorez.

Mă gândeam că-i vorbă goală
Aruncată la-ntâmplare…!?!

Nu-i deloc o abureală,
Simt că-ţi datorez o floare.

De cuvinte fără număr
Zadarnic mă folosesc.
Simt că de-acum pe-al tău umăr
Voi putea să m-odihnesc.

Treziţi-mă peste o oră!


Treziţi-mă peste o oră,
O zi, o lună, chiar un veac,
Când, scris cu apă incoloră,
Veţi folosi versul drept leac.

Treziţi-mă peste o oră,
Un an sau poate un minut,
Când lacrima-mi va fi minoră
Într-un ocean, greu de crezut…

Treziţi-mă peste o clipă
Dar, fără să mă zgâlţâiţi,
Am adormit într-o risipă
De trandafiri albi, ofiliţi.

Treziţi-mă când plânge luna
De dorul meu, să-i dau putere,
Să-i ating lacrima cu mâna
Ce-a aşternut vers de plăcere.

Treziţi-mă când zorii zilei,
Cu rouă, ochii, îmi imploră
Ajungând la sfârşitul filei…
Treziţi-mă peste o oră!

Căutări


Azi aş pătrunde sub izvoare
Să-ţi pun în palme răsăritul,
Să-ţi dăruiesc raza de soare
Ce ne-ntregeşte infinitul.
.
Ţi-aş pune strop de mângâiere
Pe chipul năpădit de dor,
Să-ţi iau orice fir de durere
Şoptindu-ţi tandru, te ador!
.
Azi aş pătrunde prin cuvinte
Odihna să mi-o regăsesc,
Şi-ntr-un izvor de jurăminte
Sufletul să mi-l înrobesc.
.
Să nu cunosc dorul de tine,
Să nu mai ştiu ce-nseamnă vis,
Să-mi împletesc ziua ce vine
Pe cerul care l-ai deschis.
.
În palma ta să mă aduni
Din rătăcirile albastre,
Să ne iubim ca doi nebuni
Sfidând distanţa dintre astre.
.