Publicat în capitol, hohote de ras, inceput, incredere, noapte, nori, nou, zambet, zbor

Vom zbura spre Marte



 
Stelele se-ascundeau, Luna era departe
Iar noi vorbeam, visam despre un zbor spre Marte.
O frânghie-atârnată din ceruri ne-mbia
Să lăsăm tot în urmă și să urcăm pe ea,

Să zburăm peste lacrimi, peste tot ce doboară,
Să-mbrățișăm speranța, cea mai scumpă comoară.
Un zâmbet cald pe chipuri ușor s-a desenat
Dintr-un motiv prea simplu, era adevărat,

Nu am zburat pe Marte, dar cine poate ști
Ce se va-întâmpla mâine, poate ne vom iubi,
Poate vom muta Luna pe a noastră planetă
Sau vom zbura spre stele fără nici o rachetă,

Vom clădi drum prin ceață, norii vom alunga,
Când în sfârșit pe Marte de mână vom zbura,
Printre petale sute și raze argintate,
Vom schimba-n sărbătoare prea înnorata noapte.

 

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s