Publicat în adapost, culoare, nameti, noapte, suflet, zbor

Aş vrea să opresc timpul



Aş vrea să opresc timpul, să nu te rătăcesc
Printre nămeți de clipe și vise arzătoare,
Aş vrea în noaptea asta totul să-ți dăruiesc,
Să mă transform de-a pururi în pată de culoare.


A doua noapte zboară de parcă n-ar fi fost,
A doua noapte lasă un urmă primăvară,
Sufletul îmi plutește simțind un adăpost,
Se întâmplă, s-a întâmplat, un voal mă înconjoară.


Nu știu ce poate fi, dar totu-i inedit,
La pieptul tău fierbinte, m-aş cuibări pe loc
Nu cred că se întâmplă, pășesc spre infinit,
Deja s-a întâmplat şi nu-i un simplu joc.


Fiorul mă pătrunde, din răsputeri încerc
Să nu dau curs visării, totuși m-am rătăcit
Prin zori de mângâiere, timpul se-nvârte-n cerc,
Nu l-am putut opri, dar zorii s-au ivit.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s