Publicat în albastru, asfintit, copii, izvoare, noapte, nori, ochii, ploaie, sarutare, zori

Sclipirea ochilor tăi



O altă noapte caldă s-a scurs mult prea ușor,
N-ai făcut nici trei pași și m-a pătruns un dor…
În zborul fără aripi ne-am perindat ca-n vis
Ținându-ne de mână pășeam spre Paradis,


Printre mii de petale de frezii, ghiocei…
Mă alina sclipirea aprinsă-n ochii tăi
Prin murmur de izvoare și tril de ciocârlii
Am pășit spre iubire, timizi ca doi copii.
Un puf de nor albastru ne-nvăluia discret,
Deja mi-e dor de tine, nu mai e un secret…


Am colindat prin ploaie, ca-n vis ne-am sărutat
Uşor ca asfinţitul ce ne-a îmbrăţişat.
Şi mai avizi ca zorii nu ne puteam opri…
Nu ne-am fi săturat o noapte și o zi.

 

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s