Publicat în dureros, iubire, lacrimi, noapte, soapte, speranta, viata, zbor, zori

Poate…


Poate doar noaptea-i vinovată cu-mbrățișările ei dulci,
Poate când pleci de lângă mine, din suflet pe loc mă alungi,
Dar când ești lângă mine, totul, în jurul meu prinde culoare,
În miezul nopții ce-mi aduce raze senine, drept din soare.

*
Poate că totul mi se pare, poate că văd doar ce-mi convine,
Dar m-ai făcut să îmi doresc și să-ți șoptesc: mi-e dor de tine!
Poate că nu-i decât o boare ce se va șterge din privire,
Dar astăzi simt că-n viaţa mea s-a născut o altă iubire.
Poate nu văd, nu simt prea bine, poate e numai o părere,
Dar când ești tu în preajma mea, uit și cea mai crudă durere,

*
Uit lacrimile și tristețea, uit c-am oftat în a mea viaţă
Poate-i părere doar, dar tu, mi-ai dăruit în zori speranță,
În asfințit strop de lumină și zborul blând de ciocârlie
Cu un cuvânt și o privire mi-ai umplut inima pustie.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s