Publicat în adevar, adinc, culoare, daruire, dragoste, Dumnezeu, fericire, lumina, lumini, nedreptate

Vom reclădi iubirea


*
Ceaţă și spini, furtuni și ger…
Prea multe ne mai stă în cale
Deși n-avem nici un mister
Luptăm cu toate, lent, agale…
                                                          *
N-avem motiv să ne grăbim
N-avem de ce să alergăm
E minunat să ne iubim,
Cum ne dorim, să nu-ncetăm
Să ne șoptim chiar și în ceaţă
Un „te iubesc!” blând și divin
Să fim precum o dimineață
După o noapte de venin.
                                                                      *
Să fim o noapte înstelată
Dup-o zi plină de furtuni
Să reclădim iubirea toată
Printre nori negri și genuni.
*
Să explodeze de culoare
De dragoste nemărginită,
Să zburăm zilnic către soare…
Să te iubesc, să fiu iubită.

 

*

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s