Publicat în adiere, cosmos, fierbinte, iubirea, noapte, rouă, spatiu, trestii, zi

Mereu în al meu gând



S-a stins și-această zi ca și-a mea lumânare,
C-un sunet dintre trestii și iz de sărbătoare,
S-a stins o amăgire de glasuri îngânând,
Dar te-am păstrat, iubire, mereu în al meu gând.
S-a stins și-aceasta zi cum s-au mai scurs destule
Cu-aceleași lacrimi calde ascunse prin formule
Și sfaturi amețite din glasuri izbitoare…
S-a stins și-aceasta zi precum o lumânare.
Mă ridic dintre sălcii, încerc să mă strecor
Cu grijă printre astre să nu mă scurg de dor,
Interminabil spațiu în calea mea se-așterne,
Străpung tonalitatea dar nu te pot discerne,
Îmbălsămez iubirea în rouă și candoare
Și te aștept în noapte să-mi dai o sărutare.
Opresc o adiere minusculă de vânt,
Să te păstrez, iubire, mereu în al meu gând,
Să ne plimbăm prin cosmos ținându-ne de mână,
Să mă săruți fierbinte și să-mi spui noapte bună!

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s