Publicat în aripi, chemare, culoare, ireal, joc, liliac, prapastie, secret, suflet, val, violet

Valul… nu-i decât un val


Anorganic, ireal,
Mult mai aprig ca un val,
Izbind stânca măcinată
Încă-odată… și-nc-odată…
Purtând mirosul tardiv,
Atât de repititiv…
Anorganic, anormal,
Izbind pilonul cu-n val…
Ți se pare că pe veci
Vei veni, lovi și… pleci?
Purtând sensul dezgolit
Să lovești la infinit…?
Structura-ți imaculată
S-a topit de mult, pătată
În golul exhaustiv,
Ca un soare adoptiv
Ai ars tot ce-a fost în viață,
Ai legat cu-n fir de ață
Și ai aruncat pe foc,
Până la ultimul joc,
Și lumină și culoare…
Liliacul aripi n-are
Dar miroase-a violet…
Arunc totul în secret
În prăpastia uitării,
Alungând forța chemării
Unui suflet ireal…
Valul…nu-i decât un val.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s