Publicat în adult, aripi, dorinta, fermecator, iubire, mangaiere.durere, porumbita, sarut, vindecat, zbor

Un porumbel


Am prins din zbor un porumbel.
Nu s-a zbătut, nu s-a ferit
Mi-a fost așa milă de el…
În ochi candid când m-a privit,
L-am mângâiat pe o aripă,
I-am spus în grabă un poem
Și i-am șoptit: nu-ți fie frică!
N-am să te strig, n-am să te chem
Nu-ți fie teamă-acum de mine,
Aripa nu-ți voi dezmembra,
De-acum depinde doar de tine
La ce-înălțimi mai poți zbura.
Era de-un alb fermecător…
Aripile i-am sărutat…
Numai atât, iar azi de dor
Oftez într-una, neîncetat.
Un porumbel plin de dorință
Platonic m-a divinizat…
Aripa lui de suferință
Doar c-un sărut i-am vindecat,
Un sărut doar și-o mângâiere,
Numai atât, nimic mai mult
El zboară , eu zac de durere
De-acum e-un porumbel adult
E realist, chiar dacă zboară…
Nu toți porumbeii-s perfecți,
El a ales calea ușoară…
Eu am rămas printre poeți.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s