Publicat în ceata, ceruri, dimineti, iubirea, mal, port, porumbita, valuri, vis

Dincolo de ceruri


Dincolo de ceruri m-ai condus iubite,
Nu ştiu de-am să pot alunga vreodată
Zbor de porumbel, arestat în minte
Inspirând iubirea cea adevărată.
Dincolo de ceruri, dincolo de stele
Mi-ai ţesut aripa pe-un crâmpei de seară,
Numărând alene clipele pe gene
Ce-au foşnit prin ceaţă, riscând să apară
Dincolo de ceruri, dincolo de ape.
Valul mi-ai plutit peste pod de dor
Sufletul în mine prăfuit nu-ncape
Doar plutesc pe valul luminat de zbor,
Dincolo de ceruri, dincolo de viaţă
Mi-ai redat iubirea fără de efort,
Renăscând ca roua prinsă-n dimineaţă,
Acostând la malul fără nici un port.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s