Publicat în adevar, dragoste, galeata, iubire, moarte, noapte, remuscare, sageata, stele

Doare…


Noaptea şi-a vărsat găleata
Cu-ntuneric peste noi,
Dorul şi-a trimis săgeata
Dintr-o lume rece sloi,
Mi-arunc ochii pe fereastră
Să prevăd a ta sosire,
Dar, o steluţă albastră
Trezită din aţipire,
Îmi şopteşte speriată
Că nu ai timp ca să treci,
Chiar dacă noaptea-i oftată
Sau stropită-n lacrimi zeci,
E trecut de miezul nopţii
Nici frunza nu mai adie,
Giulgiu negru ca al morţii
Sufletul simt că-mi sfîşie,
Dorul tău pe zi ce trece
Arde ca o remuşcare,
Ziua-mi pare mult prea rece,
Sufletul enorm mă doare.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s