Publicat în craiasa, descantec, dor, dragoste, durere, incubator, iubire, sarut, sere, suferinta

Mi-e tăcerea…


Mi-e tăcerea o năframă invocată de mister,
Sau e numai dor de tine, aprig dor, fierbinte-n ger?
Mi-e tăcerea o crăiasă împietrită de durere,
Sau e dorul, sănătos, fără incubator sau sere?
Mi-e tăcerea un descântec, frânt din rândurile vechi,
Sau e dor de-al tău cuvânt, picurat pe la urechi?
Mi-e tăcerea o poruncă osândind a mea fiinţă,
Sau e numai dorul tău ce mă scaldă-n suferiţă?
Mi-e tăcerea adiere de vânt lin, pictând speranţă,
Sau doar dorul furtunos răvăşind exuberanţă?
Mi-e tăcerea un capac prins în cuiul osândirii,
Sau este numai produsul zmuls din ghearele iubirii?
Mi-e tăcerea o durere, glasul tău mult prea tăcut,
Mi-e un dor tacit de tine, îmi e dor de-al tău sărut!

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s