Publicat în avid, clipa, crestet, cuvint, departari, misterul, pasi, sarut, suflet, veste, vested

Seninul dimineţii


Bolta se-nceţoşa, lumea era mai tristă,
Paşii-mi erau de plumb, sufletu-mi era sec,
Dorinţa-mi era clară, căutăm o batistă
Lacrima să-mi ascund, în ea să nu mă-nnec,
Eram deshidratată doar de al tău sărut,
Sub tălpi flăcări dansau urcând până la piept
Mă-nfăşurau sălbatic parcă le-aş fi cerut
Să-mi încălzească trupul în timp ce te aştept…
Dar clipa mi-a adus seninul dimineţii,
Zâmbete luminate pe chipul tuturor,
Mi-a desluşit misterul ascuns în gheara nopţii
Dăruind glasul tău ce-mi alina din dor,
Din tălpi şi până-n creştet vestea mi-a străbătut
Fiecare atom, hrănit cu-al tău cuvânt
Vibra aflând că-n dar voi primi-al tău sărut,
Că vom fi numai noi unici pe-acest pământ.
Oricât ar fi de veşted şi-avid sufletu-n mine,
Oricâţi nori între noi paşii ne-ar depărta
Simţi dorul cum m-apasă, simţi că nu-mi este bine
Şi-nvingi mereu distanţa cea care mă rănea.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s