Publicat în actori, drama, lacrimi, minciuna, noroc, secret, sfarsit, sinceritate, vers

Lumea e o scenă



Ultimul reflector pâlpâie încet, se stinge,
Spectacolul începe, timpul a expirat,
Cortina se ridică, pe suflete azi ninge
Pumnalul ascuţit iar a exagerat
Până şi Luna plânge de atâta durere,
Argintul i-a pierit, stelele-o părăsesc
În loja de-altă dată, acum e o părere
Mă-ntreb necontenit: oare-am să reuşesc?
Lacrima se confundă de acum cu secunda
Minutul se transformă într-un alt Univers
Actorii sunt pe scenă, umbrită le e unda,
Nu mă pot concentra să mai leg vers de vers.
În liniştea nocturnă obrajii mi-au luat foc,
Lupta este sfârsită, drama a început,
De mâine voi avea la jocuri mult noroc,
Chiorchini de lacrimi curg şi nu am priceput
Ceea ce se întâmplă, care a fost secretul,
Când s-a născut minciuna şi până unde ţine
Artistul se ridică, e mult prea scump biletul
Cortina a căzut, nimic nu merge bine.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s