Publicat în iubire, iubiti, lacrimi, luna, siroaie, stelute, suflet, verde, zadar, zori

O steluţă plăpândă


Ceru-n clocot se încruntă,
Noru-n el arde văpaie,
Stelele-s duse la nuntă,
Luna doarme-ntr-o copaie,
Doar o stea mică, uitată
Pe cer încă mai străluce,
A văzut-o lumea toată,
Tot greul în spate-l duce,
Pegas nu-i dă importantă,
E singură şi plăpândă,
Cerber nu-i mai dă speranţă,
Chiar dacă ceru-îl inundă.
Afrodita şi Hefaistos o ignoră neîncetat,
Blânda stea cu a ei rază
Luptă cum s-a învăţat,
Dimineaţa poleiază.
Somnul peste ea coboară,
Perna sub lacrimi se frânge,
Cerul fierbinte-o doboară,
Doarme, dar poate că plânge.
Nimeni n-o mai ia în seamă,
Raza palidă nu-i vede,
Visele încep să-i geamă,
Zorii cad în roua verde.
Curge rază după rază
Printre norii adormiţi
Până după amiază
Când despărţiţi, doi iubiţi
Fierb ca cerul fără ploaie
Pe ascuns lacrimi lăsând
Să curgă-n zadar şiroaie
Peste sufletul plăpând.

 

 

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s