Publicat în dragoste, iubire, juramint, lacrimi, minciuni, suferinta

Orice-ar fi



Mult aş vrea să fiu un râu
Să curg lin spre prima vale,
Dar sunt doar un fir pustiu
Cu lacrimi pline de jale,
Aş vrea să fiu nor pufos
Prin furtuni să rătăcesc
Să-ţi ascult glasul duios,
Să-ţi șoptesc cât te iubesc,
Dar sunt doar o picătură
Prea mică şi neînsemnată,
Nu sunt doar o aventură,
Iubirea mi-este curată,
Chiar dacă din depărtare
Nu distingi așa ceva,
Tu ești raza mea de soare,
Și rămâi iubirea mea,
Peste nopți reci si furtuni,
Peste minute prea lungi,
Peste zile, săptămâni
Orice-ar fi n-ai s
ă mă-alungi.


 

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s