Publicat în dragoste, iubire, leac, planeta, soare, Univers, vers

Iubire fără leac


Într-o lume de suspine,
Dezamăgiri, lacrimi, zloată
Eu te-am întâlnit pe tine,
Te-am privit numai o dată,
Am pornit prin ploaia lină,
Sub umbrelă ne-am ascuns
Sărutând steaua divină
Ce-n suflete ne-a pătruns.

Într-o lume fără mâine,
Fără-ncredere, speranţă
Fără mirosul de pâine,
Lume fără importanţă,
Într-o lume-amăgitoare,
Ruptă de realitate,
Ne-am clădit raza de soare
Să ne lumineze-n noapte.

Într-o lume, doar a noastră
Vom transmite-n Univers,
De pe planeta albastră
Dragostea pictată-n vers,
Vom contagia cuprinsul
Cu iubire peste veac,
Împlinind tuturor visul
De-a iubi fără de leac.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s