Publicat în iubire, mangaieri, nopti, rani, suflet, zile

Ar trebui



Ar trebui, iubitul meu, prin rime să te tăvălesc,
În visul tău să mă strecor, cu smoala nopţilor cu lună
Să te îmbrac, să te-nfăsor şi-apoi învinsă să-ţi rostesc
Că totu-a fost, dar a trecut şi a rămas doar o minciună,
Ar trebui, iubitul meu, să-ţi spun că totul s-a pierdut,
Să te ascund în nopţi vâscoase şi-n zile seci de mângâieri,
Să te alung din pieptul meu, că pe-o cămaşă îmbâcsită,
Să te iubesc azi mai puţin, să te astup cu puf din ieri,
Să nu mai simt nimic, nimic, să nu-mi mai pese că-s rănită.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s