Publicat în adevar, cortina, dragoste, durere, infinit, inima, iubire, suferinta

Iar dacă


Iar dacă azi am reuşit s-ascund adânc în al meu piept
Fără ca nimeni să nu poată citi în stele că te-aştept,
Iar dacă mâine voi mai şterge urmele paşilor pe cer
Fără ca nimeni să priceapă cât mi-e sufletul de stingher,
Iar dacă somnul va fi crâncen când visul mă va inunda,
Subconştientul meu cu tine de mână iar va colinda,
Iar dacă zorii îmi vor smulge ultimul strop de pe retină
Fără ca nimeni să observe că nu pot trage o cortină,
Aplauda cu-o reverenţă şi-apoi să mă retrag discret
Când sufletul meu îmi şopteşte la infinit să te aştept.
Iar dacă voi păşi prin noapte fără ca nimeni să priceapă
Că dragostea nu e o piatră, clătită-n grabă de vreo apă,
Iar dacă ceea ce voi spune nu va fi ceea ce gândesc
Este doar pentru simplu fapt că-n orice clipă te iubesc,
Aştept tăcând clipa ce vine, zâmbesc sperând că va sosi

Încerc să uit pe veci de tine, nu s-a inventat acea zi.

 

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s