Publicat în cosmar, dor, inima, iubire, ploi, ramuri, salcie, stropi, vis

Sunt o sălcie pletoasă



Mi-am şters de praf inima-n grabă
Crezând că se va rezolva,
C-am să te uit ca pe-o silabă,
Fraza poveştii voi salva
Şi-o voi ascunde printre ramuri
De sălcie plângând la mal,
Am împletit vis din coşmaruri
Cu dorul tău, cel infernal.
Mi-am şters din suflet stropi de ploi
Crezând c-am să privesc senin,
Spre cerul cel cu norii goi
Ce-mi umple ochii de venin.
Am devenit salcie plânsă
Pe malul vieţii trist şi-abrupt
Cu inima de dor străpunsă
Din amintiri mă tot înfrupt,
Sunt doar o sălcie pletoasă
Cu umerii lăsaţi de dor,
Nu-mi găsesc drumul către casă,
Aripile mi-ai frânt în zbor.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s