Publicat în durere, insomnie, lacrimi, nopti, oboseala, suferinta, tristete, vis

Între clipe-am amorţit


 

Sfâşiată de durere
Între clipe-am amorţit,
M-aş cufunda în tăcere
Să credeţi c-am adormit
Şi-am visat lumină multă,
Un Soare voios de vară,
Însă cine mai ascultă
Într-o era glaciară?
Şi-am visat luciul fântânii
Luând setea tuturor,
Când mă otrăveau păgânii
Cu sudoarea vorbelor.
Şi-am visat c-am găsit Luna
Ascunsă-n hambar luxos
Cum îmi împletea cununa,
Ca un Soare luminos.
Adevărul sta la pândă
După prăda inocentă,
Iar din geana-i aburindă
O minciună-adiacentă

Pregătea lacrima crudă,
Simţind harponul venind,
Plin de ură şi de ciudă
Că m-a prins o zi zâmbind.
Şi-am visat visul visării
Într-o noapte nedormită
Pe când dorul aşteptării
Uda lancea ascuţită.
Dulce vânător de clipă
În vultur m-a transformat,
Pana-n versuri se-nfiripă,
Curge-n fluviul înspumat
Solzi alunecând alene,
Cerneala de pe retină
Smulge lacrima din vene,
Dorm, ştiind că-i a mea vină,
Dorm, visând că n-am visat
Că în lumea următoare
Sufletul abandonat
Explodează de culoare.
Ca un curcubeu sălbatic,
Din cuşcă eliberat,
Zburând pe norul acvatic
Somnul veşnic mi-a furat.
Ascund timpul în tăcere,
Vina nopţii mi-o asum,
Sfâşiată de durere
Beau lichid filtrat în scrum.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s