Publicat în adevar, adiere, alinare, amandoi, amor, dorinta, izvoare, lumina, verde, zambet

În noaptea plină de amor




Din glas ţi-am extras calmitatea,
Din trup puterea de-a zâmbi,
Din îndoială, libertatea,
Din ochi dorinţa de-a-nflori,
De sete, lacrimi ţi-am sorbit,
De frig, la pieptu-ţi mă-nc
ălzesc,
De osteneală-am aţipit
Pe braţul tău… mă odihnesc,
Prin pletele tale mă joc
Ca un izvor topit spre vale,
Pe-alei vopsite-n flori de soc
Renasc doar în braţele tale
Şi mă învălui în lumină
Prin zâmbetul tău minunat,
Din creştet p
ân’ la rădăcină
Eşti visul meu adevărat,
Iederă sunt pe al tău trup,
Nestingherit susţinător,
Ca un vulcan aprins erup
În noaptea plină de amor.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s