Publicat în nimic, noapte, norii, ploaia, praf, vorbe

Am învăţat să nu mai sper nimic


Am învăţat să nu mai cred în vorbe,
Am învăţat să nu mai sper nimic
Şi-am înţeles că praful pe tobe
Nu are cum să fie praf cosmic.

Am învăţat că steaua nu se stinge
Chiar dacă zorii vin şi mă trezesc,
Şi-am învăţat că adevăru-nvinge
Chiar dacă-n vorbe goale mă lovesc.

Am învăţat că ploaia nu se zbate
În norii grei zadarnic să mai stea,
A învăţat să vină peste noapte,
Chiar dacă zorii cred în vorba ta.

Am învăţat să nu-mi fie ruşine
De ceea ce fac şi de ce gândesc,
Am învăţat să-nfrunt dorul de tine
Chiar dac-adânc în suflet te iubesc!

 

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s