Publicat în clipa, culori, dor, flacari, gandul, iubire, lacrima, miere, ochi

Universul meu


 

Mă bate gândul să te uit o clipă,
Mă bate gândul să te uit un timp…
Din dorul tău mi-aş construi aripă
Şi aş pătrunde-n flăcări prin Olimp.
Mă bate gândul, ca un val mă bate,
Să te-arunc în oceanul cu uitare
Dar mă cuprinde dorul peste noapte,
Aripa-mi smulge, lacrima mă doare.
Mă bate gândul ca o adiere
Să-nchid capacul scrinului în zori,
Dar ceaiul cald e îndulcit cu miere,
Iar ochii tăi mă soarbe de culori.
Mă bate gândul să mă-ntorc spre viaţă,
Asfalt să torn peste-alei înflorite,
Mă bate gândul, sufletu-mi îngheaţă,
Fierbinte îmi rămâi întipărit în minte.
Mă bate gândul să te uit o seară,
O noapte doar, un sunet, doar un vers,
Mă bate gândul, dorul mă doboară…
Cum pot uita oare-al meu Univers?

 

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s