Publicat în cititor, coasa, fapt, miraj, moarte, regret, sfiala, viata

Doar cu-o moarte sunt dator!



 

Cine-a întrebat vreodată
Lumea pestriţă şi deasă
Ce trăieşte agitată
Şi-ajunge târziu acasă…


Sau pe cei mai liniştiţi
Cu purtare delicată,
Paşnici şi nestingheriţi…
Voi i-aţi întrebat vreodată…?


„-De ce-i MOARTEA o făptură
Rece şi plină de gheaţă…?
Neagră, inundată-n ură…?”
Voi…, cei ce sunteţi în viaţă…


De ce o jigniţi mereu?
A văzut-o cineva?
Aţi fost voi la Dumnezeu?
I-aţi analizat seva?


Aţi zărit-o voi în zbor?
De-aproape, din depărtare?
„Doar cu-o moarte sunt dator!”
Spune lumea asta mare…


De ce-i puneţi coasa-n mână?
De ce mereu o cerniţi?
Poate că ea tot amână
Sperând să o şi iubiţi…


S-o vopsiţi în alb şi verde,
Sau în roşu de carmin…
Şi-aşa nu aveţi ce pierde
Dac-o răniţi mai puţin.


Cititorule, mă iartă
De m-ai înţeles greşit,
Iar de nu, te rog mă ceartă!
Fiindcă eu am îndrăznit
Să te-ntreb fără sfială,
Cu al meu strop de curaj…
Nu cumva mulţi se înşeală?
Nu cumva viaţa-i miraj?
Iar moartea de după viaţă
E faptul cel mai concret?
Un miraj trăit în ceată,
Plin de lipsuri şi regret,
Nu cumva i-am pus pe frunte
Morţii cunună de spini,
Dar de fapt ea ne dă viaţă
Pentru-a prinde rădăcini?

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s