Publicat în adevar, Dana, dragoste, Dumnezeu, ingeri, inima, iubire, stele, zece luni

Zece luni la ora zece


Pe o rază aţipită aşteptam în noapte somnul
Neştiind că-a sosit clipa retrezirilor la viaţă,
Îngerii cântau probabil ceea ce le dicta Domnul,
Picur
ându-ne iubire până înspre dimineaţă…
Zece luni s-au scurs alene, zece luni pline de tine
Zbor pe aripi de iubire peste viscol, peste cea
ţă,
Inima îmi e absentă, numai ţie-ţi aparţine,
Ai închis-o-n al tău suflet ca-ntr-o sfântă fortăreaţă.
Eşti secunda ce-mi da viaţă, eşti tot ce am mai curat
Suntem Soarele albastru aprins între doi vulcani,
Ne iubim de zece luni, ne iubim adevărat
Strângând razele aprinse peste luni şi peste ani.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s