Publicat în cosmar, Dana, Dumnezeu, durere, iubire, luna, realitate, vis

Rămân să te iubesc!



Visul ciudat mi-a răpit noaptea,
De ochii tăi, dorul mă arde,
Mă recuprinde anxietatea,
Şi zeci de stele…, miliarde,
Cu razele mă înconjoară
Lacrima vrând să îmi oprească…
Un vis ciudat, ce mă doboară
A reuşit să mă trezească.
Îţi privesc ochii ce-mi zâmbesc…
Nu desluşesc realitatea…
Sigur ştiu doar că te iubesc,
Însă în imposibilitatea
De-a-ţi demonstra, mă tot afund…
Degeaba-ncerc, în zadar scriu,
Simt uneori că mă scufund,
Simt sufletul pe-un bisturiu
Când zeci de vise mă-nspăimântă
Cu-o usturime pân’ la os,
Degeaba Luna mă încântă,
Lumina ei e de prisos…
Îţi recitesc zâmbetu-n noapte,
Cuvintele mi le-amintesc…
Te-aş săruta… dar eşti departe
Şi totuşi… sincer te iubesc!
Martor îmi este Dumnezeu
Şi stelele şi Luna chiar…
Nu m-ai crezut în visul meu…
S-a transformat într-un coşmar
Ce arde… sufletul mă doare…!
Cuvintele nu-mi mai găsesc,
Trimit şi Luna la culcare,
Iar eu… rămân să te iubesc!

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s