Publicat în adevar, Dana, dragoste, fericire, inima, iubire, luna, suflet, zori

Iubirea ta viaţa-mi inundă


O stea pe bolta de-aş fi fost,
O floare-n lanul înflorit…
Numai tu mi-ai fi adăpost
Iubindu-mă la nesfârşit.
Fir de nisip pe plaja plină,
O frunză-n nucul cenuşiu…
Zâmbetul care-ţi dă lumină
Numai atât, aş vrea să fiu.
Sprânceana Lunii-n miez de noapte,
Splendoarea clipei nebuneşti…
De-aş fi… nu sunt… îmi eşti aproape
Te simt mereu cât mă iubeşti.
Cuvântul tău zorii mi-alină,
Glasul tău noaptea-mi linişteşte,
Inima nu poa’ să se-abţină
Cât te iubesc îmi aminteşte!
Deşi nu uit nici o secundă,
Nu aş putea, iubirea mea!
Iubirea ta viaţa-mi inundă,
Fără de tine n-aş putea
Să privesc bolta-nseninată
Să cuprind plaja-n zori de zi…
Dragostea noastră-i prea curată
Ne vom iubi cât vom trăi!

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s