Publicat în culmi alpine, Dana, iubire, poem, stele, timp, vreme, zbor

Printre culmile alpine


Mi-aş dori să uit o clipă
Cât vibrez sub mână ta,
Să-i pun timpului aripă
Poate-aşa va înceta
Să-şi mai ţină geana seacă
Închisă pentru o vreme,
Şi-n sărutări ce mă-nbracă
Să-ţi compun alte poeme…
Mi-aş dori timpul să zboare…
Să se-oprească fâstâcit
Şi-n secunda următoare
Să adoarmă năucit.
Să uite să-şi mai deschidă
Pleoapa zorilor pustii,
În iubirea aburindă
Când ne vom adăposti
Stelele să izgonească
Peste bolţile divine
Sufletul să-mi înflorească
Printre culmile alpine.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s