Publicat în brate, cuvinte, Dana, dor, iubire, nuferi, poeme, vers

Din cupa plină de cuvinte


În seara asta-mi vin în minte
Câteva sute de poeme,
Cu milioane de cuvinte,
A
şternute doar să te cheme,
În seara asta arzătoare
Mă strigă lacul părăsit
Cu zeci de nuferi, prinşi în Soare…
În seara asta-am aţipit
Şi m-am trezit fără de umăr,
Aş scrie dorul şi durerea
F
ără să vreau să mai enumăr
Singurătatea şi tăcerea…
Aş scrie-aşa la infinit
Fără să-mi pese că mă doare
Fără să ştiu că n-ai venit,
Să-alerg spre ziua următoare.
În seara asta-aş lăcrima
Toţi nuferii să-i înfloresc,
Aş reclădi versul, rima…
Printre „te-ador” şi ” te iubesc”
În seara asta-aşa pustie
M-aş rătăci pe al tău braţ
Şoptindu-ţi într-o veselie
Din cupa plină cu nesaţ,
Din cupa plină de cuvinte
Doar două ţi le-aş repeta,
Cum tu-mi sălăsluieşti în minte
Şi-mi tot repeţi: „nu mă uita!”

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s