Publicat în adevar, biruinta, Dana, iubire, lumina, noapte, ochii, timp

Dragostea covârşitoare


Zbucium alungat din noapte,
Două picături de rouă,
Ochii tăi, fructe necoapte
Luminoşi ca Luna nouă,
În stropi de cerneală fină
Pana mi-au recufundat
Nopţii i-au redat lumină,
Sufletul mi-au dezmierdat.
Ochii tăi verzi ca pădurea
Adormită peste timp,
Mi-au alungat amintirea
Durerii prinsă-n răstimp,
Puf din norul biruinţei
Mi-ai aşternut sub călcâie
Strop din adâncul fiinţei
Peste veacuri să rămâie
Inundând o lume-ntreagă
Cu iubire şi candoare
Universul să-nţeleagă
Dragostea covârşitoare.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s