Publicat în calatoare, clare, crivat, Dana, durere, ignoranta, lacrimi, neliniste, nepasare, nori, tristete, vesnicie

Peste lacrimi călătoare


Bob de grâu, în lan de lacrimi
Peste tâmple, se revarsă
Înghioldit de-atâtea patimi,
Obosit de calea-ntoarsă,
Fir de păr căzut din plete
Pe mochetă deşirată
Înecat de-atâta sete
De linişte drept răsplată,
Strop de praf din pielea Lunii
Înţepat de-un crivăţ aspru
Stors din mijlocul furtunii
A-ncetat pe-un nor albastru
Să dea curs luminii clare
Rătăcind pentru vecie
Peste lacrimi călătoare
Nu de ieri…, de-o veşnicie.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s