Publicat în Dana, dor, fericire, iubire, luna, pagini, telefon, vise

Doar de fericire plâng


Sprijinită… într-o parte,
Sfâşiată de durere,
Şade Luna-n miez de noapte

Cufundată în tăcere.

Prin fereastra larg deschisă

O privesc cu-n gând himeric

Oare cui a fost promisă

Zâna-această-n strai feeric?

Telefonul sună-n grabă,

Îţi răspund să-ţi aud glasul,

Vocea mea nu te întreabă

Nici măcar cât mai e ceasul…

Ţi-ascult şoapta obosită
Şi-n acelaşi timp, fierbinte
Eram aşa plictisită

Cu trei secunde-nainte…

Luna s-a trezit din vise

Nu mai doarme răstignită

Peste paginile scrise

Din nou e bine venită.

Şoapta-ţi caldă mă îmbie

Plictiseala s-o alung

De-acum nu mai sunt pustie,

Doar de fericire plâng.