Publicat în amintiri, banca, blestemata, buchet, chinuri, Dana, dezrobire, iubire, lacrimi, lalele, nesomn, noapte, privire, suspine, vesnica, vise

Câte nopţi îmi vei răpi?


Dragoste şi dezrobire,
Strânse-ntr-un buchet imens,
Mi-au ascuns a ta privire
După galbenul intens
Ce-l ţineai la al tău piept
Lacrimile să-ţi ascundă…
Oare cât să mai accept
Tristeţea ce mă inundă?
Câţi ani oare peste mine
Vor mai curge? Câte vise,
Câte lacrimi şi suspine?
Câte file vor fi scrise?
Din petale de lalele,
Câte nopţi îmi vei răpi?
Cât timp vor răsări stele
Somnul îmi vei risipi?
De ce nu rămâi de-a pururi
Pe-acea bancă… blestemată?
Fără lalele şi chinuri
Să dorm şi eu noaptea toată…
Ochii să-mi mai odihnesc
Fără tine-n vis… o seară.
Buchetul să-ţi regăsesc
Doar în amintirea clară.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s