Publicat în alee, Dana, durere, ganduri, lacrimi, nerecunostinta, reprosuri, suferinta, suflet

Aş vrea să fug


De mult lacrimi n-am mai vărsat,
Dar azi, din nou m-au invadat.
Sufletul simt cum mi-l apasă…
Aş vrea să fug, să fug de-acasă…
Să fug în lumea asta mare,
Să uit de tot, de tot ce doare,
Să uit tot ce a fost odată…
Să uit de lacrima curat
ă,
De teama de necunoscut,

De tot ce-a fost, când m-am născut
,
Să-mi şlefuiesc altă alee,

Să fug chiar de a mea idee,

Să fug pe-alei nebântuite
De nimeni. Undeva în minte
Mai găzduiesc încă răni crunte,

Aş alerga pe-un vârf de munte,

Un munte de dureri şi groază

Ce încă mai acumulează,
Îl spăl în lacrimi miliarde,
Dar sufletul încă îmi arde

Acest munte imens de gheaţă

M-apăsa crunt… să fug de viaţă?

Nu am voie, să mă gândesc
La asta… trebui să trăiesc,
Să lupt cu viaţa asta grea

Oricât mi-ar curge lacrima.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s