Publicat în adevar, bucurie, Dana, dragoste, iubire, speranta, suflet

Avem un an



Acum un an…, iubirea mea,
Spălam cu lacrimi dragostea,
Mi-ai rostit: „-Ce mult mi-aş dori
Să fiu şi eu iubit… o zi
Aşa cum ştii tu să iubeşti!”
Mai ştii, iubire? Ţi-aminteşti?
S-au scurs atâtea nopţi şi zile…
Ţi-am aşternut atâtea file…
Prin toată lumea-ai colindat,
Ţi-am dus dorul neîncetat,
Şi-am făcut tot ce am putut
Dragostea mea ţi-am aşternut
Pe un covor plin de petale…
Când ai întins braţele tale!!!
Mi-ai picurat sfânta iubire,
Înveşmântată-n fericire,
Mi-ai dăruit clipe fierbinţi
Cerul vieţii să mi-l alinţi,
Lacrimi de pe obraz mi-ai şters
Devenind al meu Univers,
Mi-ai spus inima să-mi ascult,
Te iubesc mult! Enorm de mult!
Un an din viaţa mea ţi-am dat,
Sufletul rănit mi-ai pansat,
De-un an, e de iubire plin,
Te iubesc enorm, Cătălin!

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s