Publicat în cupa, Dana, lacrimi, lovituri, nopti, suflet, suspine, tristete

Pereţii sufletului ard


Pereţii sufletului dor
Valuri imense l-au lovit,
Am fost cândva meduza lor,
Să mă striveasc-au reuşit.
Pereţii sufletului ard,
Pacea în spasme mi-e înecată
Şi-un zâmbet la un miliard
De lacrimi, se zăreşte-odată.
Pereţii sufletului cer
Odihna binemeritată,
S-au subţiat de-atâta ger
Vreau pace, sunt debusolată.
Am noapte fără pic de somn,
Am zile fără de senin,
N-am rugăciune fără Domn
Beau cupa plină de venin.
Am crescut plopii cu migală,
Le-am dat nopţile înlăcrimate,
I-am strâns la pieptu-mi cu sfială,
Iar astăzi culeg fructe mate.
I-am legănat în prag de seară,
Din gheara morţii i-am sustras,
S-au copt acum, se desfăşoară
Peste cadavrul meu rămas
Pe-această lume fără vrere
În drumul lor, umbră mai fac
Încă, dar n-am făcut avere,
Deşi-s stejar, nu sunt pe plac.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s