Publicat în Dana, destin, dimineti, dragoste, iubire, oceane, vals, veacuri

Dansăm prin flăcări ample



Mă scutur de secunda ce-a trecut peste mine,
Încarc pana-n cerneala ce îmi alină viaţa
Şi mă reîntorc smerită s-aştern câteva rime
Care-mi alungă norii şi-mi retrezesc speranţa.
Îmbrăţişez iubirea albastră ca seninul,
Scufund oceanul veşted în lacrima din soare,
Ingenunchiez trecutul înmiresmând destinul
Şi-mi împletesc, pe creste, cu tine-o sărbătoare.
Dansăm prin flăcări ample, de dragoste învinşi,
Prin roua neîncepută din valsul dimineţii,
Iubindu-ne prin veacuri, de fulger neatinşi
Vom reclădi secunda, redând esenţa vieţii.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s