Publicat în cerneala, ceruri, Dana, iubire, lacrimi, ploaia, stele, vant, vers

Să nu mă uiţi!


Te iubesc când ploaia plânge,
Te iubesc când vântul zbiară,
Te iubesc, dar nu-mi ajunge
Un sărut furat pe seară.

Te iubesc când noaptea tace,
Te iubesc când ziua vine,
Te iubesc, nu am ce face
Te iubesc, mai mult ca tine.

Te iubesc, aşa mi-e scris
Cu lacrimi de foc din ceruri,
Te iubesc, tu mi-ai deschis
Ochii paşilor prin geruri.

Mi-ai dat glas cu o privire,
Mi-ai dat viaţă cu-n sărut,
Mi-ai dat paşi spre nemurire
Te iubesc, nimic mai mult.

Te iubesc când ploaia spală
Urma paşilor pierduţi,
Când îmi pui pe vers cerneală
Şoptindu-mi: „să nu mă uiţi!”

Te iubesc când vara arde,
Te iubesc când pleci în munţi
Printre stele miliarde,
Te-aş ruga: să nu mă uiţi!

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s