Publicat în cuvânt, Dana, distanta, iubire, lumina, pamant, viata

Cu-a ta tăcere mă loveşti


Cu-a ta iubire mă creezi,
Cu-al tău sărut zorii-mi redai,
Cu ochii tăi senini de verzi
M-alungi, mă chemi strigând: „mai stai!”
Cu-a ta tăcere mă loveşti,
Cu lipsa ta, clipa-mi distrugi,
Poate-i mai bine să te-opreşti,
Din a ta viaţă să m-alungi…
Mă luminezi doar cu-n cuvânt
Şi mă întuneci, când doreşti
Să uit ce-am fost pe-acest pământ
Şi sunt doar fiindcă mă iubeşti.
Cu al tău zâmbet mă alini,
Cu al tău glas viaţa-mi redai
Vreau să te-alung printre străini
Dar numai tu curs vieţii-mi dai.



Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s