Publicat în cuvânt, Dana, dragoste, flori, hoinar, iubire, primavara, suflet, viata

M-ai osândit la viaţă


Hoinarul meu ce-mi picuri dor
Când pleci departe peste munţi
Lăsând în urmă doar fior
Şi şoaptele: „să nu mă uiţi!!!”,
Iubire cu ochi de smarald
Ce străbaţi lumea fără teamă,
Cu suflet tandru, blând şi cald…
Eu nu fac din iubire dramă!
Cum transformi tu seară de seară
Lacrima-n vers şi iarna-n flori
Doar cu un gând de primăvară
Topeşti nămeţi, ascunzi ninsori,
Cu un cuvânt – zâmbet strârneşti,
În umbra mea te-ai transformat
N-am cum să uit că mă iubeşti,
Că sufletul mi-ai deshumat
Din cripta rece a tristeţii
Şi mi l-ai osândit la viaţă
Reclădind drumul dimineţii
Ce de-acum să respir mă-nvaţă.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s