Publicat în astru, Dana, dimineata, iubire, splendoare, viata

Strop de viaţă peste noapte


Strop de viaţă peste noapte,
Zbor de porumbel albastru
Revenit de prea departe
Străluceşti precum un astru
Dând secundei seci – splendoare,
Beznei – veacuri de lumină,
Lacrimilor – sărbătoare,
Noapte sfântă, noapte plină
N-am cu ce să te aseamăn,
Izvor candid redând viaţă,
Te iubesc fără de seamăn!
Eşti totul în a mea viaţă
Rătăcită-adânc în haos,
Numai tu îmi dai mereu
Zâmbet fără de repaos.
Te iubesc, îngerul meu!

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s