Publicat în Dana, dragoste, fericire, iubire, nori, sarutare, vibrez, zbor

Sufocată de săruturi


Sufocată de săruturi cu iz candid de vis dalb
Atingeam norul iubirii prins pe suflet doar de tine,
Încercam să fug o clipă, din căuşu-acela alb
Care-mi întinsese mreaja, dar pe culmile alpine,
Chiar în clipa următoare, mă trezeam stupefiată
Nerecunoscându-mi zborul, aripa-mi vibra instant
Zărind în ochii tăi verzi doar iubire-adevărată,
Mă topeam ca o nălucă-ntr-un mesaj halucinant,
N-am ştiut să-mi apăr clipa, ne găsind calea răcelii,
N-am ştiut să mă strecor printre degetele-ţi blânde,
Am păşit la braţ cu tine învingând teama greşelii,
Mi-am lăsat trupul fierbinte în sărut să se scufunde.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s