Publicat în Dana, dor, fericire, iubire, lacrimi, masca, patimi, viata

De-aş trăi în altă eră


Din rărunchi cu gheara sorţii
Mă agăţ de-un strop de cer,
Nu mai au odihnă morţii
De-atâta viscol şi ger,
În măduvă mă pătrunde,
După lacrimă şi vers
Durerea mi se ascunde
Reclădind alt Univers,
Candid şi plin de splendoare,
Poleit la suprafaţă,
Însă lacrimi arzătoare
Se preling întreaga viaţă.
Curg cuvintele tăcute
Din glas răguşit de ploaie,
Finalul se întrerupe,
Se înclină, se îndoaie,
Se grăbeşte şi erupe
Peste-a nopţilor putere,
Liniştind pentru o clipă
Furtunile din mistere
Şi zbuciumul din aripă.
Fumul zdrenţuit m-alungă
În prăpastia cernită,
Sloiurile vor să-mi frângă
Lacrima acoperită
Cu versul dalb de iubire,
Reclamând masca speranţei
Pictată pe fericire,
Pe voalul exuberanţei
Stropită frecvent cu lacrimi,
Scurse din suflet curat,
Răvăşit ades de patimi
Şi de dor necenzurat.
Sub geana Lunii m-ascund
Dăruind ce mi se-oferă,
M-aş implica mai profund
De-aş trăi în altă eră.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s