Publicat în Dana, dor, lacat, lacrimi, Luna plina, sfarsit, stele, zbor, zid

Decont


Încerc noaptea s-aprind stele
Pe strada oarbă şi ciudată,
Să decontez clipele grele,
Să nu mai plâng, şi niciodată
Să nu mă las pradă durerii,
În scrinul vieţii să te-nchid
Cu lacătele-mbrăţişării,
Din lacrimă să nu fac zid.
Încerc să şterg pe zi ce trece
Visele nopţilor fierbinţi,
Am ars o poză, am ars zece
Riscând aşa să-mi pierd din minţi,
Am vrut să rup filă cu filă,
Din gând am vrut sa te alung,
Am colindat prin veac o milă
Dar amintirile m-ajung.
Am închis doru-n nor sălbatic,
De cerul nopţii l-am izbit,
Sub curcubeul carismatic
Dar n-am uitat cât ne-am iubit…
La piept, munţi de cenuşă-am strâns
Prin ea un timp am înotat,
Lacrima-n suflet m-a pătruns,
O noapte-ntreagă te-am visat
Cum aprindeai stele pe rând,
Lacătul zorilor spărgeai,
Mă sărutai pe-aripi de gând,
Prin cea
ţa zorilor răzbeai
Să-mi opreşti lacrima fierbinte,
Să mă răpeşti dintr-un prezent
Ce doare, arde… dar în minte
Am un imens zid de ciment…
Al nostru cer s-a înnegrit,
Sub tălpi simt Luna cum mă arde,
Eternul zbor neasuprit
Se-neacă-n lacrimi miliarde.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s