Publicat în alei, Dana, iubire, luna, noapte, ratacita, sarut, smoala, strada

Dilema


Deşi, noaptea-i de smoală, crudă
Durerile nu mă înving,
Sufletu-ţi nu vrea să audă,
Cum inima-n lacrimi conving,
Pe boltă încă mai persistă
Un fir de Lună rătăcit,
Pe multe pagini mai există
Cuvântul tău nepreţuit,
În zori, la orice colţ de stradă
Încă m-aştepţi să mă săruţi,
Să-i cânţi iubirii o baladă…
Să-mi mai şopteşti: „să nu mă uiţi!”
Buchet imens de liliac,
Plin de splendoare, abia cules,
Să mi-l dai, afrodisiac
În cupa visului ales…
Dacă în noaptea prea târzie
Tresar plângând, nedumerită,
Cât venin am în poezie?
Oare din ce sunt zămislită?
De ce n-am timp de crini regali
Ce cu aroma lor mă-mbată?
Măreţi, exotici, cerebrali…
De ce-i refuz debusolată?
De ce gândul mi-l răscoleşti
Ca fulgerul născut în nori
Şi pas cu pas îmi urmăreşti
Aleile bătute-n zori,
Spinii imenşi de ce nu-ţi văd?
Doar catifeaua îţi zăresc,
De ce în ploaie te revăd?
Pozele-am ars, dar te iubesc!

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s