Publicat în adevar, adio, culmi alpine, Dana, lacrima, picaturi, rost, slova, stele, timp, vers

Înc-o slovă


Înc-o slovă ţi-aş aşterne,
Deşi timpul e trecut
Iar tu n-ai să poţi discrene
Ce mai este de făcut.
Încă-o clipă ţi-aş permite
Să-mi citeşti versul ciudat
Ce se zbate, ţipă, simte
Cât este de-adevărat.
Înc-o noapte ţi-aş compune
Dulcele-mi vers de iubire,
Însă n-are rost a-ţi spune,
Te-ai pierdut printre safire.
Înc-o lacrimă fierbinte
Parcă ţi-aş mai picura,
Dar te voi scoate din minte,
Către stele voi zbura,
Fără să privesc în urmă
Trădarea ta s-o topesc,
Fără tine nu se curmă
Drumul pe care păşesc
Mai există încă cerul
Cu suflet pictat de mine
Nu mă va cuprinde gerul,
Ninge peste culmi alpine
Cu fulgi mari, plini de speranţă
Înc-o virgulă voi pune
Lângă punctul de verdeaţă,
Chiar nu-mi pasă ce vei spune
Voi păşi încrezătoare
Pe-un alt drum din piept născut
Îmbătată de splendoare
O voi lua de la-nceput.
N-am să-ţi spun „la revedere!”
Ar fi prea multe cuvinte…
Dar „Adio!”, de plăcere
Rostesc, păşind înainte.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s