Publicat în agerime, cer, Dana, Dana Pătraşcu, iubire, iubire lacrimi, leu, nopti, ochi, Prometeu, taina

Mă luminezi şi mă blestemi


De unde vii, din ce amurg?
De unde ştii ce lacrimi curg
Pe-obrazul sufletului meu?
De ce-mi rosteşti vorbe cereşti?
De ce mă cerţi când îmi zâmbeşti?
Şi mă ridici când mi-este greu?
De ce mă-ntrebi când îmi răspunzi?
În viaţă vrei să îmi pătrunzi
Precum se naşte-un curcubeu?
De ce pui nori în trei culori
Pe cerul meu şi mă măsori
Cu agerimea unui leu?
De ce m-azvârli şi mă rechemi,
Mă luminezi şi mă blestemi,
Mâine şi ieri, azi şi mereu?
De ce nu-mi spui de unde eşti,
Când cu migală mă-oblojeşti,
Eşti flacăra lui Prometeu?
De ce nu-mi dai un strop de Rai,
Din cerul nopţilor de Mai,
Pictate-n vers, cum fac şi eu?
De ce mi-auzi doar ochii uzi,
Şi-n suflet, tainic îmi pătrunzi,
Iubitul meu?

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s